SP'ECIE, specii, s.f. 1. (Biol.) Categorie (reprezentând o subdiviziune a genului) care cuprinde fiinţe cu trăsături si caracteristici comune. 2. Soi, varietate, clasă, categorie. - Lat. lit. species (fr. esp`ece).
Sursă : DLRM (59034)  - pan111

SP'ECIE, specii, s.f. 1. (Biol.) Categorie sistematică fundamentală subordonată genului, care cuprinde animale si plante cu trăsături si însusiri comune. 2. Soi, fel, varietate; clasă, categorie. 3. (Log.) Noţiune care cuprinde un grup de obiecte cu însusiri esenţiale comune si care se subordonează genului. - Din lat. species. Cf. fr. esp`ece.
Sursă : DEX'98 (64757)  - claudia

SP'ECIE s. 1. speţă. (~ umană.) 2. rasă, soi, (pop.) sămânţă, (prin Transilv. si Munt.) strană. (~ de vite.) 3. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ iile de fructe.) 4. v. tip. 5. v. categorie. 6. fel, gen, mod, soi, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...)
Sursă : Sinonime (210811)  - siveco

sp'ecie s. f. (sil. -ci-e), art. sp'ecia (sil. -ci-a), g.-d. art. sp'eciei; pl. sp'ecii, art. sp'eciile (sil. -ci-i-)
Sursă : DOR (283465)  - siveco

SP'ECI//E ~i f. 1) Categorie biologică fundamentală inferioară genului. 2) Ansamblu de organisme animale sau vegetale cu anumite trăsături si însusiri ereditare comune; soi. 3) Categorie de opere literare care constituie o subdiviziune. ~a genului epic. 4) Grup de fiinţe sau de obiecte caracterizate printr-o anumită însusire; soi; gen. [G.-D. speciei; Sil. -ci-e] /lat. species, it. specie, germ. Spezies, fr. espece
Sursă : NODEX (354045)  - siveco